Decât nimic, ne mulțumim cu România

Decât nimic, ne mulțumim cu România

Am putea trăi într-o țară ca afară, nu doar să ne-o dorim. Am putea trăi într-o Germanie a Estului. Ne-am putea trezi, în fiecare dimineață, într-o țară de care să ne bucurăm: „băi, ce norocos sunt că trăiesc în țara asta!” Ne-am putea trezi pe un petec de pământ în care statul lucrează pentru cetățean, nu împotriva lui.

Am putea să o ducem atât de bine, de să leșinăm. Am putea să avem autostrăzi, spitale, școli și mai puțini corupți, că nu poți să scapi de ei de tot. Am putea trăi într-o țară normală. Dar, decât nimic, ne mulțumim și cu asta.

Un rahat rămâne un rahat, chiar dacă e poleit cu aur. Dar, decât nimic, ne mulțumim și cu un rahat simplu, de pauperi. „Vezi că ai călcat într-un rahat!” „Băi, nasol, dar, decât nimic, poate o să am noroc!” Trăim în țara în care oamenii cred că un rahat le va aduce noroc, iar voi vreți să ne mai facem bine.

Părintele expresiei „a furat, dar a și făcut” este expresia „decât nimic…” Mi-a spart unul apartamentul și mi-a furat tot, dar a făcut curățenie la final. Oi fi rămas în fundul gol, dar, decât nimic, e bună și o curățenie. Unul pe care l-ai votat îți fură pâinea, dar îți aruncă o coajă, să nu crăpi de foame. O coajă e o coajă, o iei, n-o dai, e coaja ta! Decât nimic, bună a fi și aia!

Una din marile probleme ale acestui popor este că avem un nivel al așteptărilor foarte scăzut. Comunismul ne-a învățat să ne mulțumim cu puțin, că decât nimic, e bine și atât. Și poți scoate comunismul din România, da’ nu poți scoate mentalitatea din român. Noi suntem setați în continuare să ne mulțumim doar cu o coajă de pâine din pâinea noastră.

Spart e drumul ăsta, ca după război. Băi, decât nimic, bine că avem pe ce merge! E una să te mulțumești cu o uliță și alta să-ți doreși o autostradă. Dar nimeni nu și-a dorit, cu adevărat, să facă o autostradă în țara asta. Pentru ăștia de ne-au condus în ultimii 30 de ani știau că românii se mulțumesc cu puțin și nu fac scandal. Băi, drumu-i drum, nu-i important să fie drept sau să aibă mai multe benzi. Ia, hai, gata cu pretențiile astea, bucurați-vă că aveți și atât!

Ar fi fain să nu murim de infecțiile nosocomiale pe care le luăm din spitale, dar, decât nimic, bine că avem unde să ne tratăm! Așa e viața, mai mori, să ne bucurăm de mizeria noastră, de așternuturile pătate și de dezinfectanții diluați de o mie de ori.

E fix ca în resemnarea aia legată de mărimea organului sexual masculin: „mică, mică, da-i a noastră.” Că în lucrurile mici stă mentalitatea aia mare, nocivă. Ai un job pe care îl detești, dar nu-l schimbi, că decât nimic, e bine și așa.

Stai într-o relație cu un om pe care nu-l mai suporți, dar nu-l părăsești, că decât singurătate, e ok așa rău cum e. Ai o viață nasoală, dar nu faci nimic ca să-ți fie mai bine, că decât nimic, merge și așa. Decât nimic, e ok și o țară vai steaua ei, ce vrei? Bucură-te că avem unde sta!

Resemnare, acceptare, așteptări mici, o țară pe măsură. Așa a zis și ciobanul moldovan, când a auzit că vor să-l omoare vrânceanul și ungureanul: „Băi, nasol, dar decât nimic, e ok și o moarte cinstită.”

Lasă un răspuns