Marea relaxare națională

Marea relaxare națională

Haideți să ne așezăm comod, să ne punem ceva într-un pahar și să dăm foc măștilor de protecție. Să facem un mare foc de tabără din măști. Oricum nu mai avem nevoie de ele, doar ne-am relaxat. Să facem un foc atât de mare, încât să se vadă din spațiu. Să ne prindem în horă și să dansăm în jurul focului, ca într-o incantație șamanică pentru zeul Covid.

Zeul Covid merită ofrandele noastre, pentru că a fost bun cu noi și ne-a ascultat rugile din izolare: „Zeule Covid, fă să plece virusul din țara noastră, să putem ieși din case și să ne întoarcem la ale noastre” Iar zeul Covid a zis: „Să plece virusul din România, să fie relaxare, să fie grătare!”

După ce au primit comunicatul de presă de la departamentul de PR al zeului Covid, autoritățile române au ieșit cu declarații: „Stimați cetățeni, a fost atât greu, cât și dificil, dar, până la urmă, am înfrânt! Sursele noastre ne spun că virusul e pe picior de plecare, dar, totuși, trebuie să rămânem vigilenți. Vom relaxa restricțiile, dar să nu ne culcăm pe-o ureche, că s-ar putea să revină și toate eforturile de până acum vor fi în zadar. Să înceapă relaxarea!”

Iar când îi spui românului că e promoție la relaxare, fii sigur că nu va ezita să abuzeze. Învață un român să pescuiască și îi vei da de mâncare. Spune-i că poate pescui cât să-și hrănească familia și va face braconaj. Pentru că românul a inventat-o pe aia cu „dă-mi un deget și îți iau toată mâna.” Dacă îi dai cea mai mică impresie că pericolul a dispărut, va auzi doar cuvântul „relaxare” și va micționa pe „să păstrăm în continuare igiena și distanțarea socială.”

Să nu uităm că vorbim despre un popor care se hrănește cu speranță. De 30 de ani, tot sperăm să se întâmple lucruri prin țara asta, sperăm că vom trăi mai bine, sperăm că ăștia de i-am votat sunt diferiți de ceilalți. Primim degetul din mijloc, dar asta nu ne oprește să sperăm. Ei, când ai un popor dependent de speranță și îi zici „relaxăm restricțiile”, nu doar că speră că virusul a dispărut, ci speranța devine o certitudine.

Crește îngrijorător numărul de cazuri. „N-are cum, sigur măsluiesc ăștia cifrele, să ne închidă din nou în casă!”. „Cum, bă, să crească numărul de cazuri? N-au zis că ne relaxăm pentru că au scăzut cazurile? Ne iau de proști?”. În optimismul lui patologic, românul nu vede o legătură între relaxarea prea mare și creșterea numărului de cazuri.

Să ne relaxăm, virusul e încă printre noi, dar a devenit mai de treabă, ne putem înțelege omenește cu el. „Băi, virusule, ia și tu o pauză, până noi încingem o horă în mijlocul străzii, la Mamaia”.

„Băi, virusule, fii și tu băiat fin și întoarce privirea, în timp ce noi tragem un chef cu zeci de persoane”. „Băi, virusule, las-o-n fasole, că destulă iahnie am făcut în izolare, las-o și tu mai moale, să putem și noi umbla fără mască.”

Iar virusul a zis: „băi, românii ăștia par oameni de treabă, ia să mă retrag eu puțin și să-i las să se relaxeze, că merită!” Puteți fi siguri că fix așa gândește virusul, asta în cazul în care credeți că nu există deloc. Deci, puteți să vă relaxați în continuare, că numărul de cazuri e crescut artificial, sigur e o conspirație la mijloc.

Singurul lucru la care reacționează oamenii, în general, și românii, în particular, e frica. Frica de moarte, frica de amenzi mari. Relaxarea a anihilat frica. Asta nu înțeleg autoritățile. Până oamenilor nu le va fi frică din nou, numărul de cazuri va tot crește. Până nu va reîncepe să crească numărul de sicrie, numărul de cazuri va crește. Până românii nu-și vor vedea rudele într-un sicriu, numărul de cazuri va crește. Până atunci, suntem relaxați, e doar o gripă mai nasoală.

Lasă un răspuns