Misecuvenismul primește ce i se cuvine

Misecuvenismul primește ce i se cuvine

Înainte de virusul ăsta, luam viața de-a gata.

Tot ce deținem este normal, ba chiar banal, sunt lucruri care ni se cuvin.

Mi se cuvine acest telefon, cu care fac poze și vă arăt ce viață perfectă am. Pe internet, că doar tu știi ce trist ești când pui telefonul jos.

Tot ce trăim este garantat de legea supremă a vieții.

Mi se cuvine să am bani, așa că voi fi bădăran.

Mi se cuvine o relație, așa că voi înșela.

Mi se cuvine să am o familie frumoasă, așa că îmi voi bate joc de ea. Mi se cuvine să am prieteni, așa că îi voi dezamăgi.

Mi se cuvine să fiu sănătos, doar mie nu mi se poate întâmpla nimic. Mi se cuvine să fiu fericit.

Și a venit virusul ăsta și ne-a dat reset. Parcă nu ți se mai cuvin atât de multe lucruri, când simți mirosul morții în aer. Parcă viața asta nu ți-a venit pe tavă. Parcă nu mai e atât de amuzant să fii nerecunoscător pentru ce ai. Parcă nu ești chiar Dumnezeu, nu?

Și va veni momentul când vom ieși din case și poate, doar poate, vom fi mai umili.

Poate vom aprecia mai mult că suntem sănătoși.

Poate vom aprecia mai mult ce avem și nu vom considera că TOTUL ni se cuvine.

Poate vom aprecia mai mult un zâmbet, o îmbrățișare.

Poate îi vom aprecia mai mult pe cei de lângă noi. Poate ne vom aprecia mai mult prietenii, familiile, relațiile. Poate ne vom bucura mai mult de viața reală decât de cea din telefon. Poate altfel vor fi ieșirile cu prietenii, o întâlnire cu persoana iubită.

Poate vom fi mai recunoscători pentru ce avem.

Dacă nu, înseamnă că n-am învățat nimic.

Lasă un răspuns