Nu suntem în Italia!

De când a început carantina, e plin net-ul de italieni care cântă de la balcoane. A fost modul oamenilor de a-și manifesta solirdaritatea, de a arăta că împreună sunt mai puternici și pot trece peste încercarea asta. https://www.youtube.com/watch?v=Q734VN0N7hw La noi, s-a lansat un nou episod al serialului „de ce nu avem lucruri frumoase în țara asta”. De o lună și jumătate, de la fereastra biroului…

Continue Reading Nu suntem în Italia!

Românovirus

Într-o lume populată de virusuri cumsecade, a izbucnit o epidemie nemiloasă. Nu e prima dată când virusurile din această lume se infectează cu oameni, dar acest nou tip de agent patogen era necunoscut și extrem de agresiv. Se răspândea prin șmen, ataca brutal căile bunăstării, iar virusurile mureau în chinuri groaznice, sufocate de datorii. După ce s-au infectat zeci de mii de virusuri și au…

Continue Reading Românovirus

Pandemici

Ieri, în timp ce stăteam la o coadă imensă la mici la Kaufland, mă gândeam cum e poporul ăsta: iată-ne în mijlocul unei pandemii globale, care a infectat 3,3 milioane de oameni în întreaga lume, a omorât peste 233 de mii, iar noi ne riscăm viața pentru o porție de mici. Pentru că, tehnic, asta am făcut. Toți cei de la coada aia, toți cei…

Continue Reading Pandemici

Ce suntem dispuși să sacrificăm pentru siguranță?

O declarație interesantă a profesorului Mircea Miclea, poate cel mai bun ministrul al Educației pe care l-a avut țara asta. Din păcate, cred că, pentru ca să ne simțim în siguranță, vom renunța la o serie de lucruri pentru care înainte era imposibil să ne gândim să renunțăm, de exemplu la libertate. Vreau să vă dau un exemplu: în 1918, în Transilvania era vârful pandemiei…

Continue Reading Ce suntem dispuși să sacrificăm pentru siguranță?

Hei, salut!

E foarte greu să te desparți de un „copil” în care ai investit 11 ani de educație. Uitați-vă la cât de praf sunt părinții când le pleacă odraslele la facultate. Chiar dacă știu că vor reveni la cuib, ceva în ei se rupe. Știu că revenirile vor fi, de acum, doar vizite. Casa părintească nu mai e acasă, ci o „pensiune”. Așa și eu, cu…

Continue Reading Hei, salut!

Conspirația Ocultei față cu românii

Un tânăr, Secretar 2 în Consiliul Social al Ocultei Mondiale, dă buzna în camera secretă unde se întâlnesc diabolicii care conduc lumea. – Domnilor, nu vreau să vă stric buna dispoziție, dar avem o problemă. – Ce problemă? a întrebat liderul mason. – Totul decurge conform planului, nimeni nu bănuiește că am creat virusul ăsta în laborator ca să exterminăm lumea, exceptându-i pe români. – Ce-i cu românii? a întrebat, stupefiat, Soroș.

Continue Reading Conspirația Ocultei față cu românii

Măști

Egiptenii vedeau masca funerară ca pe un pod între viață și moarte. La fel și chinezii. În aceste civilizații apuse și renăscute, masca e percepută ca un simbol al reînvierii, un obiect care învinge moartea. Pentru amerindieni, masca era un fel de Olivia Steer: prevenea și vindeca atât bolile fizice, cât și psihice. La fel cum popoarele care au gustat comunismul încă au erecție când văd un portret de-al lui Stalin, de-al lui Ceaușescu sau Iliescu, așa aveau și amerindienii Oliviile lor.

Continue Reading Măști

Misecuvenismul primește ce i se cuvine

Înainte de virusul ăsta, luam viața de-a gata. Tot ce deținem este normal, ba chiar banal, sunt lucruri care ni se cuvin. Mi se cuvine acest telefon, cu care fac poze și vă arăt ce viață perfectă am. Pe internet, că doar tu știi ce trist ești când pui telefonul jos. Tot ce trăim este garantat de legea supremă a vieții. Mi se cuvine să am bani, așa că voi fi bădăran. Mi se cuvine o relație, așa că voi înșela.

Continue Reading Misecuvenismul primește ce i se cuvine

Nelu Tătaru

În tot haosul ăsta, a apărut el. Cu freza aia de contabil pe final de carieră. Cu costumele ușor mai mari. Nu mult, o juma’ de număr, cât să nu-l strângă prea tare. Cu fața aia blândă, dar severă. Cu ochii de părinte care îți spun dintr-o privire-laser că ai greșit, dar că discutați acasă. Cea mai mare spaimă a copilăriei era “discutăm acasă”. Știai…

Continue Reading Nelu Tătaru

Mărturii emoționante

În tot haosul ăsta, a apărut el. Cu freza aia de contabil pe final de carieră. Cu costumele ușor mai mari. Nu mult, o juma’ de număr, cât să nu-l strângă prea tare. Cu fața aia blândă, dar severă. Cu ochii de părinte care îți spun dintr-o privire-laser că ai greșit, dar că discutați acasă. Cea mai mare spaimă a copilăriei era “discutăm acasă”. Știai că urmează jihad-ul și de aia ai sechele și azi, când îți spune partenera de viață: “discutăm acasă”.

Continue Reading Mărturii emoționante