S-au ridicat restricțiile?

S-au ridicat restricțiile?

Așteptăm ridicarea restricțiilor ca pe a doua venire a lui Michael Jackson. Este dovada supremă de omenie: când o restricție e jos și fără apărare, nu dai în ea, ca un ticălos. O ridici și o înveți să zboare din nou. S-a ridicat restricția! URAAA! Stai, ce restricție?

S-au ridicat restricțiile de pe minte? Alea care îi împiedicau pe unii dintre noi să gândească cu mintea lor și să facă gang bang cu neuronii altora. Restricțiile alea care nu te lasă să gândești aplicat, structurat, liber. Singura libertate de gândire pe care și-o permit unii este alegerea între două sau trei straturi la hârtia igienică. Deci, s-a profitat de superoferta la gândire?

Da’ alea de pe suflet, huh? Spuneți, bă, mai sunt restricții pe suflet? Restricțiile alea care ne jenau, când venea vorba de a oferi. Alea care blocau furtunurile de afecțiune. Nu ți-e dor să dai și tu un jet de iubire, ca tot omul? V-ați și gândit la prostii, perverși micuți. Dar lăsați asta, ziceți, s-au desfundat țevile sufletului? Că așa, din gură, poate oricine. Împart unii teiubescuri mai ceva ca Vela ordonanțe militare.

Aș vrea să știu dacă s-au ridicat restricțiile de pe mentalități. Dacă s-au vidanjat de clișee, stereotipii, prejudecăți nocive marile conducte naționale. Ziceți, fraților, vă mai vine să ziceți „a furat, dar a și făcut”, când vedeți că furtul egal moarte în spitale? Vă mai vine să vă pișați pe el de vot? Vă mai vine să vă resemnați cu „asta e, asta e Românika”? Mai merge și-așa? Vă mai vine să votați oameni care s-au dovedit incompetenți? Foarte tare aș vrea să știu dacă s-a ridicat un văl de restricții de pe minți.

Ți-ai dat amendă pentru că ai ieșit din tine fără declarație pe propriul bun simț?

Cât de des s-au încălcat ordonanțele omeniei?

S-a ținut cont de starea de urgență sufletească?

Lasă un răspuns